apa de toaleta

Apă de toaletă


Comerţ şi iar comerţ. Ăsta ar fi sloganul, sau claim-ul, ca să fiu în trend, al Românicii noastre. Fiecare mişcare pe care o facem e parcă urmarea unui plan economic. În fiecare seară sau măcar la două-trei zile ieşim la cumpărături, la cel mai bun magazin din oraş, la cel mai mare, mai dotat, cu cele mai mici preţuri. Iar dacă se întâmplă să găsim acelaşi produs la un preţ mai mic primim, desigur, banii înapoi. Cum dealtfel primim şi 1 RON dacă suntem nevoiţi să stăm la coadă la casele de marcat. Şi se mai trezeşte câte un românaş, numit tupeist, care chiar cere îndeplinirea promisiunilor făcute. E luat însă la mişto şi trimis de unde a venit, adică la capătul cozii. Ba chiar îi sar în cap şi ceilalţi, care ar trebui să-l susţină...că se face de râs. Dar nouă ne place să fim de plâns.
În final, foarte încântaţi că am terminat cumpărăturile, că am trecut de stresul casei de marcat, de eticheta fără cod sau produsul fără etichetă, de privirea obosită a casieriţei, care ni se plânge că nu mai prinde oferta până iese din schimb, împingem grăbiţi căruciorul spre uşă. Brusc, cineva ne opreşte şi începe să turuie o poezie numai de ea/el ştiută. Avem o ofertă magnifică, formidabilă. Firma noastră vă oferă gratuit acest produs pentru faţă, acesta pentru păr, un aftershave pentru domnul, o cremă pentru evitarea ridurilor etc. etc. Dar, cum ştiţi că nicio firmă nu poate oferi totul gratis, trebuie, pentru a beneficia de aceste produse, să achiziţionaţi acest parfum unisex la doar 100 RON. Şi, bucuroşi de oferta formidabilă, scoatem milionul şi primim cadoul.
Mai avem puţin până la maşină, dar nu putem să nu ne uităm pe bonul de casă, mai lung decât acea scrisoare pe care visam că i-o trimiteam Moşului. Vedem că un gem apare de două ori, deşi noi am cumpărat doar unul sau că oferta era de fapt expirată. Uneori, preţul afişat diferă de cel de pe bon, e mai mare. Mergem la ghişeul de relaţii cu clienţii, dar suntem înduioşaţi de angajaţii de la legume care ne roagă insistent să-i iertăm că au uitat să schimbe preţurile de azi-dimineaţă. Ba chiar se oferă să facă o chetă între colegi şi să ne plătească ei produsul. Dar nu acceptăm, ba chiar le cerem scuze politicos.
Gata...răsuflăm uşuraţi. Am uitat însă că am parcat maşina mai departe. Până să ajungem la ea, suntem acostaţi de copilaşi care încearcă să ne vândă telefoane mobile, aparate foto, mp-3-uri sau... ce le vine la mână. În timp ce golim cumpărăturile în portbagaj, un tip dubios ne fixează cu privirea. Apoi ne cere coşul... Ce amabil, spunem noi, uitând că am lăsat acolo o monedă de 5 bani. Dar ce mai contează, important e să ajungem acasă... De-abia acolo realizăm că trebuie să ne întoarcem... Am uitat de pâine ! Şi mai realizăm ceva, parfumul era de fapt apă de toaletă, şi mai era şi pentru femei !


Tiberius Ţurcaş